joi, ianuarie 31, 2008

"scara mâţii" sau "Scara pisicii" piesă într-un act cu pătrăţel roşu


Catalin: doua femei şi-au disputat într-un mod melodramatic, caracteristic anilor 90, un bărbat slab la pat, bătrân si făra perspectivă, mincinos, trădător, adică fara un pic de moral care va să zică
Catalin: cam ciudată piesa
Catalin: finalul a fost aşteptat
Catalin: una a omorit-o pe alta
Catalin: chestia că aia mai in virsta a câştigat
Catalin: era vorba şi de o pisică, care nu era acolo evident
Catalin: şi care era mingâiată de tipu' care lipsea
Catalin: în rest un pic de amuzament si delectare pe seama lu' aia de vreo ++ ani care îşi arată toate alea în draci
Catalin: şi '''''''''''''' vroia să o angajeze ca manajeră
Catalin: au fost bâlbe de deliciu
Catalin: beepurile nu au functionat si nici macar pătraţel rosu nu au pus
Catalin: dar cuvinte ca futai, cur, pizda, si alte câteva, nu se găsesc în limba română(neregăsindu-se în vreun DEX), deci nimeni nu a înteles nimic
Catalin: cred ca ţi-a plăcut cronica

Pentru o alta înţelegere accesaţi: http://poduiloaiei.blogspot.com/2008/02/scara-pisicii.html

duminică, ianuarie 27, 2008

Proces-verbal

Un fragment dintr-un proces verbal incheiat in urma unei sedinte cu parintii. Mie mi-a placut expresia subliniată mai ales in contextul de faţă: "Este în sarcina fiecărui părinte, ca, descoperind dominantele temperamentului copilului, să respecte ritmul de lucru al fiecăruia. Sunt copii care încă din primele clase se manifestă foarte activ, părinţilor revenindu-le sarcina de a veni în întâmpinarea acestei erupţii clocotitoare, a acestui activism deosebit al copilului"

duminică, ianuarie 20, 2008

D'ale evului mediu


Cu mizeria de afară ţi se crează o stare de disconfort care îţi taie toată inspiraţia. Îmi vine să intru cu maşina în scara blocului numai să nu fiu nevoit să străbat fleoşcăraia si mocirle de afară. Pe vreme de acest fel mă simt de multe ori în plin ev mediu şi aştept gărzile regelui să vină să ceară birul că mai are de dat vreun bal în cinstea lui sau ...
De asta nu cred că am să postez decât o poză astăzi(şi asta mică), nu care cumva să cădeţi în vreo depresie.

joi, ianuarie 17, 2008

Albastru

Şi inorogul plecă...
o nestea visătoare
de secunde albastre.

Viaţa iţi oferă şansa de a da tot ce ai mai bun, de aceea e bine să fim vigilenţi la cele pe care le avem, la cele pe care le descoperim şi mai ales la cele pe care le putem avea. Câteodata cred că dacă nu fac un lucru nu mai am a doua şansă. De multe ori considerăm că sunt chestii pe care le-am făcut şi nu merită efortul, dar dacă nu le făceam am fi aflat lucrul ăsta?! Riscăm să fim răniţi în bătălia de a da ce-i mai bun, dar la ce-o fi bună o inimă dacă nu pentru a simţi?! Încredere, dezamăgire sau satisfacţie sunt trăiri pe care nu se poate să nu le ai. Altfel pentru ce să te agiţi într-o lume care nu are timp de tine şi toate gândurile tale.
Poate prea serios pentru o zi de joi.

miercuri, ianuarie 16, 2008

Aveţi grijă ce comandaţi că s-ar putea chiar să vă aducă





Să ţi se facă foame si să comanzi o pizza de câţi bani ai.
Aşa am făcut fiind in vizită la nişte prieteni. Şi ce credeţi că am primit?! Ditamai pizza din imagine ceva de genu, diametru 80 cm, de am mincat 6 din ea şi a mai ramas să se sature şi alţi câţiva.
Se pot întâmpla şi lucruri frumoase în comerţul românesc. Surptinzăror, nu?!
Deci dacă vă e foame, comandaţi cu toată încrederea o pizza mare... Poate veţi primi, cine ştie.

luni, ianuarie 14, 2008

Pentru că e ziua lu' Eminescu


"Dacă totuşi am publicat aceste poezii împreună cu celelalte aşa cum se găsesc, am făcut-o dintr'un simţământ de datorie literară. Trebuiau să devie mai uşor accesibile pentru iubitorii de literatură noastră toate scrierile poetice, chiar şi cele începătoare, ale unui autor, care a fost înzestrat cu darul de a întrupa adânca sa simţire şi cele mai înalte gândiri într'o frumuseţe de forme, sub al cărei farmec limba română pare a primi o nouă viaţă." Aşa scria Maiorescu in prefaţa celei dintâi ediţii ale poeziilor eminesciene în dec. 1883 lansând pe piaţă cel mai mare poet al românilor. Mâine e ziua în care se sărbătoreşte naşterea poetului şi nu ştiu câţi din tinerii de astăzi cunosc şi apreciază poezia eminesciană. De aceea vă propun să recitiţi o poezie de-a marelui poet pentru a vă reaminti un pic din farmecul lui.

ODĂ

(în metru antic)

Nu credeam să-nvaţ a muri vreodată;

Pururi tânăr, înfăşurat în mantia-mi,

Ochii mei nălţam visatori la steaua

Singurătăţii.

Când deodata tu răsărişi în cale-mi,

Suferinţă tu, dureros de dulce...

Pân-în fund băui voluptatea morţii

Neindurătoare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus,

Ori ca Hercul înveninat de haina-i;

Focul meu a-l stinge nu pot cu toate

Apele marii.

De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,

Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări...

Pot să mai reviu luminos din el ca

Pasărea Phoenix?

Piară-mi ochii tulburători din cale,

Vino iar în sân, nepăsare tristă;

Ca sa pot muri liniştit, pe mine

Mie redă-mă!

(1883, decembrie)

duminică, ianuarie 13, 2008

Urări pentru noul an



Am primit o groază de urări odată cu începutul noului an care mai de care mai inspirată dar sunt unele care mi-au stârnit hazul şi prin optimism; ex. "La mulţi ani! că este de unde." sau umor negru:; ex. "Noroc! că cei de pe Titanic erau sănătoşi tun." În rest să ne vede de ale noastre, că inspiraţie este berechet.

sâmbătă, ianuarie 12, 2008

Daca tot se poarta


M-a prins şi pe mine ca pe toată lumea asta doritoare de nou, bloggăritu. Am cetit şi eu ca tot omu şi un blog şi altul şi am ajuns la concluzia că e o scorneală bună, mai ales că, în ziua de azi, oamenii ori nu mai au timpul necesar de a mai sta la o gargară, ori nu au relache-ul psihic de a mai tolera aberaţiile altora. Şi atunci fiindcă tot vrei cu dinadinsul să spui ceva, să combaţi care va să zică, nu ai decât să te manifeşti pe bloggul tău personal, unde ceteşte cine vrea şi combate cine poate şi are cu ce.
Până la urmă e vorba de nevoia de a te face cunoscut, de a avea o viaţă sociala; nu ştiu dacă e cel mai nimerit, dar poate fi etichetat şi aşa.

cauta

rezultate