joi, februarie 28, 2008

Indienii in buricul Tirgului



Plimbandu-ma prin dulcele tirg al Iasilor, am vazut un trib de amerindieni chiar pe undeva in fata Halei. Tocmai faceau niste incantatii, sau interpretau un dans de pregatire a vanatorii, ce e clar ca mi-a placut ce faceau. Suna bine, si in spatiu poluat si plin de oameni preocupati la orele pranzului, muzica lor aducea un pic de buna dispozitie. Chiar as fi cumparat un cedeu al acestei formatii INDIOS, pe care mi-l intindea increzator unul dintre ei dar nu aveam prea multi bani la mine. Probabil multi dintre trecatori aveau aceleasi sentimente.

duminică, februarie 24, 2008

Librex 2008


Marele târg de carte din târgul Iaşilor a oferit dependenţilor de de tuş tipografic un strop de cultură şi 'mnealor gură cască un pic de distracţie.
Pentru o ultimă dată în forma actuală, înainte de marea renovare, Palatul Culturii găzduieşte o manifestaţie culturală care după umila mea părere ar fi trebuit să aibă mai mult fast. Iaşul e renumit ca centru cultural, şi ar fi fost nimerit ca acest Librex să aibe ceva mai multă publicitate, mai multă animaţie, mai mulţi invitaţi (cred că s-ar fi impus şi vreo vedetă scriitoricească de pe alte meleaguri), adică să semene cumva cu o sărbătoare a cărţii, din respect pentru umilul cititor de carte destul de prezent pe străzile Iaşului.
Sâmbătă pe la orele trei, să fi fost, l-am urmărit pe jurnalistul şi scriitorul Tudor Octavian prezantându-şi lucrarea
„Povestiri la cafeaua de dimineaţă", publicată de Polirom. Spiritual vesel şi amuzant ca de obicei a reuşit să stârnească interesul publicului ajutat şi de cunoscutul Liviu Antonesei. Am încercat apoi să mai urmăresc ceva sau pe cineva dar mi s-a părut fără prea mare interes, din câţi gură cască mai erau pe acolo mi-am dat seama că nu e numai părerea mea.
De altfel preţurile erau cele binecunoscute prin librării cu mici reduceri de 10% sau ceva mai mult dar nu semnificativ, sau cărţi cu un preţ fix pe care nu cred să le cumpere cineva vreodată.
edituri remarcate: Poliromul care reuşeşte să vină cu ceva nou pe piaţă, editura ART, Humanitasul, m-aş fi aşteptat să găsesc standul Universităţii mai atrăgător şi mai bogat.
Se pot spune mai multe, rele sau bune, despre acest
LIBREX 2008, dar prefer să las şi pe alţii, poate au mai multe cuvinte de laudă.

miercuri, februarie 20, 2008

Dragoste la Veneţia cu sala plină ochi

La o evaluare sumară se poate observa că majoritatea audiatoriului e format din tineri sau copii veniţi cu părinţii. Nu cred că pensionarii nu ar găsi 12 ron cât costa un belet. Şi nici de ţinută nu te poţi plânge, la urma urmei omu vrea să se simtă bine nu să etaleze ţoale. De altfel şi sala îţi crează senzaţia de familiar şi intimitate, la un moment dat poţi spune că participi la acţiunea piesei. Piesa dragoste la Veneţia s-a şi dorit o piesă interactivă, construită în forma în care spectatorul face parte din scenă, discuţia pare interactivă, chiar din debut când spectatori trebeau să asculte goange până se schimbă actorii. Simpatica chestiuţă.
Decorul îmi aduce aminte de "Slugă la doi stăpâni" din care sunt inspirate unele momente. Ineditul vine din faptul că sunt incluse în piesă glumele de la repetiţii; au fost de altfel deliciul publicului.
Am aflat şi bancul momentului, ăla cu kosovo, am văzut cum se poate juca snooker în timpul piesei, dacă vă interesează tre să găsiţi nişte bile disponibile, nu ştiu cine se oferă; şi altele.
Am văzut un Coşeru ca de obicei, un Puşcaşu care te încântă întotdeauna şi toţi ceilalţi de nu ştii de cine să vorbeşti mai întâi. Ce e clar e că m-am simţit foarte bine, cineva spunea că a lipsit tragicul, cred că şi asta dar mai ales primirea călduroasă şi atmosfera primitoare ca în Veneţia de atunci, şi nu ştiu cum de plăcută; cu muzică, eleganţă, stil şi mondenitate; chiar distins. S-a râs mult şi în hohote, s-a aplaudat şi nu cred că cineva s-a gândit că îl dor palmele, s-a aplaudat cu muzică şi fără muzică, a fost o piesă despre care ai ce vorbi şi de la care pleci convins că ai fost servit cu multă bunădispoziţie şi o porţie mare de râs în hohote, adică de bine de tot.
Dacă vreţi detalii tehnice accesaţi DRAGOSTE LA VENETIA
sau adresaţi-vă pisicii obosite

duminică, februarie 10, 2008

Murphysme

Daca o singură persoană, din cele cunoscute sau necunoscute, îţi poate face rău, acea persoană sigur îţi va face rău.

luni, februarie 04, 2008

murphy şi legile lui româneşti

După cum ne zice omu, ca de pe carte, cred ca acest Murphy nu e decât un individ născut pe undeva, educat de britanici, trăit sub guvernările României şi trăit in State. Mi se pare mie sau prea le ştie el pe toate, de te scoate din sărite când toţi îţi zic "uite câtă dreptate are". Şi parcă nu ar fi aşa când vezi că dupe strădanii tot rău îţi e. Sau ca un făcut când ţi se promite, felia cade pe covor tot cu dulceaţa în jos "Daca o felie de paine cu unt cade, cade intotdeauna cu untul in jos" . Dar ca un bun român ce sunt, gândesc că ăsta a trăit cândva pe spaţiul mioritic; altfel cum ar putea să facă atât haz de necaz, sau cum de le ştie el pe toate şi nici măcar nu cunoaşte limba română. Pe de altă parte orice lege poate greşi (vezi legea CNSAS), chiar poate încălca constituţia (numai la români).
Daca o lege a lui Murphy poate greşi, atunci va greşi.

http://www.link.ro/murphy/

Parcarea şi plăcerea de a conduce


Nimic nu e mai frumos pe lumea asta decât condusul prin târgul Iaşilor, mai ales la o oră de prânz când tot omu mai cu afaceri sau cu probleme stringente e pe străzile frumosului oraş moldav, cu ochii bulbucaţi la maxim vânând un loc de parcare sau măcar o margine de trotuar chiar şi cu o roată în canal că nu te mai pui acolo pentru confort ăn astfel de condiţii. Bucuria enormă sora cu extazul a fost atunci când pe o margine de Stefan cel Mare, pomenit fie numele său, văd ieşind o maşină dintre altele aliniate frumuşel de-a lungul trotuarului. Atunci ca un autentic neam de-al lui Schumacher, o mai veche cunoştinţă a mea de altfel, fără să mai semnalizez sau altceva (o modă mai nouă pe străzile Iaşului) intru, ca nu cumva să-mi sufle cineva loc'şoru, dintr-o miscare. Surpriza (că Iaşul e plin de surprize dom'le) a fost când mi s-a înfiinţat dinainte un individ cu un chitanţier care cică taxează pentru parcare. Io în mintea mea mă întreb ca omu de la ţară necuprins de civilizaţie "care parcare?!" că nu văzusem ceva amenajat în acest sens; sau poate e o parcare amenajată într-un curent mai modern şi eu e incult şi nu înţeleg deloc civilizaţia. Ideea e că am dat un ron că nu aveam ce face şi nu ştiu pentru ce. Daca nu plăteam, că vorba aia eu înţeleg altfel termenul ăsta de parcare, aveam păcerea de a conduce pe modernul asfalt al Iaşilor încă ceva vreme şi nu pot pentru care să mă pronunţ cât. Despre modernul asfalt poate cu altă ocazie, cinstit să fiu mă seaca traseul cu obstacole de pe Canta. Oricum un drum prin Târgul Iaşilor îţi satisface plăcerea de a conduce. Să zicem că e un orgasm al şoferilor. Acum vă doresc parcări libere cu taxă sau fară taxă.

cauta

rezultate