luni, august 25, 2008

Ctitoria lui Nichita la intrarea în Iaşi

Dulcele târg al Iaşilor are o nouă şi mândră intrare de îţi vine, numai gândindu-te la minţile luminate care au pus la cale această extraordinară ctitorie, să te muţi în altă parte. Dar dacă e în România ai să ai surpriza să găseşti alte minţi luminate, dornice de alte asemenea ctitorii şi ai să te miri ce de nepoţi ctitori a mai lăsat Ştefan cel Mare şi Sfânt.

Mi se pare o idee îndrăzneaţă pentru dezvoltarea turismului local, astfel vizitatorul are tot timpul să consulte un ghid turistic încă de la intrarea în Iaşi şi mai mult poate admira oraşul încă de la intrare, mi se pare o idee foarte bună pentru stimularea socializării, şoferii au timp să schimbe idei, şi fel de fel de expresii (cei care au probleme cu comunicarea verbală folosesc fel de fel de semne universalizate), iarăşi mi se pare o idee excelentă pentru primirea studenţilor ( au să fie exaltaţi stând în parfumul gazelor de eşapament şi admirând magherniţele), ce să mai zic ... doar o minte strălucită putea să vină cu o astfel de idee.
evident doar un capsoman s-ar fi putut gândi că parcul auto ieşean e în creştere, afacerile se dezvoltă, iar anularea unei benzi pe sensul de mers ar putea crea ambuteiaje. Evident o altă soluţie nu se putea găsi pentru a dirija traficul (momentan inexistent) către cele două supermarcheturi.

Chiar sunt curios, dacă aveţi idee cine este ctitorul alături de Nichita, să ştiu cui să-i adresez cuvinte de preacinstire atunci când stau blocat în trafic impresionat de muzica claxoanelor.




Totuşi dacă ar fi să mai găsim ceva bun în această mîndră ctitorie, trebuie să admitem că le-a tras-o poliţiştilor ... nu mai are sens radaru.
Aceste minunate gânduri mi-au străpuns mintea astăzi când păzeam intrarea în Iaşi pe la orele amiezii, evident.

duminică, august 17, 2008

Gropile de la Gara internaţională Nicolina

Dacă aveţi ceva treburi pe la gara internaţională Nicolina va trebui să vă parcaţi maşina pe undeva prin parcarea din faţa gării. Vă sugerez să fiţi foarte atenţi, nu la trafic pe cât la cauciucurile parcate chiar în mijlocul drumului la intrare cică să avertizeze conducătorii auto cum că ar fi o groapă plină cu apă. Dar pentru cauciucuri nu au găsit un sistem de avertizare.
Nu ştiu cine trebuie să se ocupe de această chestiune (cefereu sau primăria) dar trebe rezolvată că vorba aia Iaşul e capitala Moldovei şi gara Nicolina e ditamai gară internaţională.
Interesantă mi s-a părut prezenţa maşinii de poliţie. Poate e folosită pentru a constata acidentele cauzate de cauciucurile de avertizare.
Să nu credeţi că apa e pusă la dispoziţia cetăţenilor de primărie pentru a ameliora canicula şi nici de la vreo fintână arteziană nu provine, doar s-a strâns de la ploaie.

sâmbătă, august 16, 2008

Floare de colţ în drum spre Toaca

De ce, atunci când turistul român găseşte o floare de colţ se gândeşte mai întâi să o rupă şi să o pună la presat?! Platoul e plin de floare în această lună şi nimeni nu se gândeşte să rupă pojarniţă să pună la plafar sau coada şorecelului ( pun pariu ca nu prea are nimeni presat aşa ceva ) în schimb toţi vor floare de colţ la presat.
Am ascultat fel de fel de justificări, de genu cum că ar fi rară, că e cea mai frumoasă, să o arăt nepoţilor, dacă nu o rup eu o rupe altul, nu o să mă creadă nimeni altfel, ce-i în mână nu-i minciună, să o arăt muritorilor de rând de acasă etc, pe cinstite nimeni nu s-a gândit la o justificare rezonabilă. Cred că lumea rupe floarea de colţ doar pentru că e protejată şi s-a creat un fel de mit în jurul ei. Cei mai mulţi turişti nici nu cred că o pot discrimina prin flora de pe platou, care în această perioadă e în explozie. Adică Ceahlăul acum e un spectacol al florilor, printre care într-un colţişor îşi face loc şi această floare de colţ, timid printre jnepenii pletoşi şi umbroşi ascunsă de ochii turistului, doar ochiul vigilent al uneia din trupă a depistat-o chiar în cărare în vreo câteva locuri, minunându-se cum de a crescut printre picioarele turiştilor şi mai este acolo.
Am admirat-o, am fotografiat-o evident ca pe o vedetă a muntelui ce e şi am lăsat-o ascunsă la locul ei, pentru ochiul vigilent al vreunui cunoscător, să-i bucure şi lui spiritul ci nu să-i umple plafarul. Dacă vă întâlniţi cu ea transmiteţi-i toate cele bune şi că aş vrea să ne întâlnim şi la anu.


Pe numele ei de botez Leontopodium alpinum

vineri, august 15, 2008

O seara pe Ceahlău




Când se anunţă caniculă, când simţi că unii vecini se uită urât la tine, când cauţi un mecanic şi vezi că toţi sunt foarte ocupaţi şi nu au timp să se uite la maşina ta, când fotoliul de la calculator nu-ţi mai menajează coloana ia-ţi două zile liber si mergi pe Ceahlău. Ori din Izvorul Muntelui ori din Durău găseşti un traseu rezonabil să ajungi acolo sus unde sensul civilizaţiei dispare odată cu multele ei lipsuri.

Nimic nu se compară cu un apus văzut de pe Toaca urmat de o lună plină ochi care se încăpăţinează să lumineze ca ziua.

miercuri, august 13, 2008

Aur şi argint pentru România

Pe Ceahlău am mai călcat şi în iunie cu un grup din care făcea parte ceea ce astăzi putem spune cu certitudine un medaliat cu aur şi argint la olimpia internaţională de geografie unde românia a obtinut medalia de aur pe echipe şi la individual doua aur şi doua argint. Cel din imagine este elev al Colegiului Naţional din Iaşi şi a obţinut medalia de argint pentru clasa a IX a.
Olimpiada s-a ţinut în Tunisia în Carthage pe 7-12 august, la care au participat 110 elevi din 28 de ţări.
Vladimir Rumlianschi e băştinaş din Basarabia, un băiat ca toţi băieţii, curios, energic (m-a cam fugărit pe Ceahlău) şi îndrăgostit de studiu.
Vladimire îţi doresc numai de bine şi multe succese!

luni, august 11, 2008

Curcubeu peste Podu Iloaiei


Natura găseşte soluţii la toate neajunsurile oamenilor. Doar la asta m-am putut gândi după ce am văzut aceste poze făcute de un amic ce sta vis-a-vis de blocul în care locuiesc adică cel de mai jos. Urmă a epocii ceauşescu, victimă a tranziţiei iliesciene, constantinesciene, băsesciene, înconjurat de tomberoane de gunoi şi drumuri care par a fi mai degrabă din Irak decât dintr-un orăşel din România, devine obiectul artei alături de un curcubeu susţinut de păsările potrivite ca stemă pe drapelul României dar mai ales simbol al oraşului de la ţară Podu Iloaiei.



Îi mulţumesc lui Alexandru pentru aceste poze şi îl mai aştept cu altele.

Dacă reuşiţi să pozaţi ceva ce vi se pare interesant, vă aştept cu un mail .


cauta

rezultate