vineri, ianuarie 16, 2009

Bocţionarul limbii române

Că limba română e o limbă vie am învăţat la şcoală prin clasele gimnaziale însă exemple de transformare a limbi într-o perioadă foarte scurtă de timp am avut odată cu accederea la democraţie, revoluţia parcă ne-a îndemnat la transformarea limbii ba într-o romgleză ba într-un argou al maneliştilor. Mai nou am observat că o serie de cuvinte ce erau pe banda de casare au reintrat în limbajul curent mai proaspete ca niciodată. Astfel când plec de acasă îmi iau Bocceluţa; când merg la cineva Bocănesc la uşă nu sun la sonerie; ghetele mele sunt de fapt Bocanci; fetele nu mai plâng ci Boccesc; copiilor le plac desenele animate cu Pic şi Boc şi au ca personaj preferat pe Bocănilă din Bambi; de atâta frig am îngheţat Bocnă; oamenii preferă să aibă numele de Bocîncă, Boca, Bocan. 
Acum trebuie să vă las că aud bocănituri în uşă şi mă duc bocuros să deschid.
 
ps. Acest articol este un pamflet, orice asemănare cu nume din realitate este pur întâmplătoare, sper să nu creadă vreun bocciu că am facut vreo asociere cu domnul  Emil Boc.

cauta

rezultate