vineri, mai 11, 2012

A început campania electorală



Dragi concetăţeni, a început campania electorală pentru alegerea celor ce vor ocupa fotoliile sau scaunele de Preşedinte de Consiliu Judeţean, Consilier Judeţean, Primar şi Consilier Local. Din câte am băgat de seamă cam multă linişte după marea vânzoleală de umplere a listelor, când mulţi stimaţi concetăţeni şi-au încordat muşchii pentru a prinde vre-un locuşor pe acestea. Ca un cetăţean cu gândire simplă, păcălit în multe campanii electorale, stau şi mă gândesc le ce ar putea să-mi zică un candidat pentru a mă convinge să-mi pun ştampila, mica mea umbră de putere, în pătrăţica ’mnealui.
Cunoscând-ul niţel pe domnul candidat Primărel Candidescu, mare om şi cu greutate în urbea noastră, aş putea bănui următorul discurs electoral.
Discurs electoral
            Dragi alegători, dacă mă alegeţi am sa vă fac. (pauză ca să îşi dreagă vocea) Promit (după caz ar putea fi, mă jur pe roşu, să-mi sară ochii de nu, jur pe cruce etc.) să asfaltez toate străzile, să canalizez tot ce este de canalizat şi să pun pavele chiar şi în curţile voastre. După ce voi ieşi primar, oraşul nu va mai fi ca până acum, drumurile vor fi mai bune decât în oraşele UE (ca alea din armanahe), şoferilor le va fi dor de o groapă, condusul va fi monoton şi plictisitor, nu va mai trebui să faceţi manevre complicate pentru a străbate cei câţiva metri de drum de la europeană până în faţa casei. Am să fac parcări suspendate, ca să se justifice taxele enorme pe care le plătiţi în prezent şi nu veţi mai fi îngrijoraţi că are să vă zgârie cineva maşina, iar drumul de la maşină până la trotuar nu va mai fi plin de noroi ca în prezent. Am să fac poduri, punţi, telecabină, telegondolă, tramvai, metrou şi vreo câteva pasaje să nu zică lumea că numai Oprescu face.
            Şcoala din localitate va deveni cea mai frumoasă clădire, elevii vor avea în clase table inteligente, băncile vor fi nemai pomenite, iar profesorii vor primi pe lângă salarii şi ajutoare sociale, că oricum se încadrează la ce venituri au. Am să dau burse şi am să finanţez toate activităţile şcolii la care am să particip ca om de vază ce sunt.
            Am să fac parcuri şi locuri de joacă pentru copii, am să fac creşe şi spitale, am să dau cu var.
            Am să dau ajutoare sociale tuturor şi locuri de muncă pe deasupra, am să stau de vorbă cu toţi cei care vor veni la primărie, dacă nu vor avea de ce să vină am să-i invit să vină aşa ca să mai discutăm. Funcţionarii din primărie care ştiu că sunt plătiţi din banii dumneavoastră au să se poarte civilizat, au să fie cu toţii amabili şi au să vă rezolve problema cât ai clipi, iar dacă vă va fi dor să mai staţi pe la cozi, vom organiza în fiecare zi de joi o coadă unde să mai puteţi sta de vorbă între voi.
            Am să organizez ziua oraşului, unde toată lumea va primi mici şi bere, iar dacă muzica va fi prea tare,  cetățenii care vor să doarmă vor primi căşti să aibă somnul liniştit.
De asta vă rog din tot sufletul să mă alegeţi primar. Că doar împreună voi învinge. Al dumneavoastră ca un semnul întrebării doar luna asta, Primărel Candidescu, om de vază al oraşului care este.

vineri, mai 04, 2012

Promovarea turismului în Podu Iloaiei


       Discutând cu unul sau altul, concetăţeni din modesta noastră urbe, nu mare mi-a fost mirarea să aflu că onorabilul nostru edil, de când se află pe măreţul său jilţ de primărie, a avut o mulţime de realizări măreţe, mai ceva ca tovarăşul, ... ştim noi care. Mi-am dat seama că, în graba mea prin urbea noastră, nu am avut răgaz să admir faimoasele ctitorii, iar în nimicnicia mea puteam gâdi că, mult prea onorabilul edil, nu ar fi făcut nemica, deformând pernele jilţului mult tânjit, vreo patru ani degeaba. Drept este că de la o vreme şi doctorul mi-a spus că aş avea niţică miopie şi trebe să-mi fac mia culpa că am îndrăznit să cuget vreo mârşăvie despre mult iubitul şi onorabilul nostru conducător de urbe. Plimbându-mă mai atent prin micuţul nostru oraş, batjocorit ani de-a rândul de fel de fel de politicieni, am bagat de seamă că ne putem mândri cu un minunat circuit de safari, de ne-ar invidia şi africanii de prin Congo, Zair sau mă rog chiar şi Marocul. Dacă ai răbdare să faci un traseu spre Sprânceana, o localitate vecină dar care nu dispune de drumuri tip safari ci doar de un banal asfalt, bagi de seamă că drumul, să-i spunem Petru Rareş, dispune de aranjamente speciale, un fel de gropi am spune noi, care îţi cresc adrenalina cât ai clipi.
De astfel am mai băgat de seamă că avem şi arteziene noi nouţe, făcute de tovarăşul când încă nu era împuşcat şi visa la împliniri măreţe. Le-am admirat mult de tot mai ales când ploua cu găleata duelându-se cu stropii de ploaie ca într-o epopee greacă.
De altfel turiştii ar putea admira o mulţime de Canis lupus familiaris, un mamifer carnivor din zonă, mai mult sau mai puţin obişnuit cu oamenii. Unii îi zic câine comunitar, alţii îi zic potaie sau javră jignindu-i ca pe cei ce poartă astfel de apelative. Foarte răspândit în zonă, dă din coadă atunci când i se aruncă ceva mâncare sau are accese de manifestare civică atunci când este la tomberonul de gunoi și devin mari critici când văd un pom sau orice alt boschet. Mulţi locuitori ai urbei cunosc mai îndeaproape aceste drăgălaşe creaturi, mândreţe a urbei noastre.
Dacă nu ne putem mândri cu locuri de joacă ne putem mândri cu măreţe ruine, care nu sunt vechi cetăţi cum ar crede răuvoitorii, sau banale vestigii antice cum au cam toate oraşele ci clădiri vechi din secolul trecut, adică dinaite de 89. Noi cei ce am copilărit pe aceste meleaguri mirifice le numeam şcoală, cinematograf, atelier, bibliotecă etc. Cei mai tineri le descoperă încercând senzaţii tari fără a plăti vreo taxă turistică sau altceva.
Ca să nu omit care cumva am să amintesc şi de noul cartier aflat la ieţirea din oraş spre Scobâlţeni, construit într-o arhitectură exagerat de moderna din materiale foarte biodegradabile sau mă rog destul de degradabile ce dau locului o atmosferă de lumea a treia cum pe timpuri tovarăşii ne arătau la televizor. Maimarii oraşului au considerat că nu trebuie să risipim banii într-o expediţie safari, mai bine ne plimbăm pur şi simplu prin urbea noastră şi cheltuim astfel banii pe o bere la o terasă să savurăm linistea târgului, mă rog daca nu pune cineva ceva manele sau dacă nu se ceartă doi sau dacă primarele nu are vreo manifestaţiune civică unde se impune muzica la maxim. Închei această prezentare nu înainte de a-mi cere scuze încă odată maimarilor oraşului pentru gândul rău şi neîntemeiat pe care l-am avut şi pentru lipsa mea de viziune cu privire la nevoile cetăţeanului.
ps. Mulțumim doamnei Elena Udrea pentru ideile minunate de promovare a turismului local.

cauta

rezultate