miercuri, august 15, 2012

Şah absurd



    A fost odată Marin Sorescu, omul ăsta vorbea altfeliu decât toţi oamenii. Dintre gândurile lui s-au împânzit în lume şi descifrăm la voia întâmplării.

Eu mut o zi albă,
El mută o zi neagră.
Eu înaintez un vis,
El mi-l ia la război.
El îmi atacă plămânii,

Eu mă gândesc un an la spital,
Fac o combinaţie strălucită
Şi-i câştig o zi neagră.
El mută o nenorocire
Şi mă ameninţă cu cancerul
(Care merge deocamdată în formă de cruce)
Dar eu îi pun în faţă o carte
Şi-l silesc să se retragă.


Îi mai caştig câteva piese,

Dar, uite, jumătate din viaţa mea
E scoasă pe margine.
- O să-ţi dau şah şi-ţi pierzi optimismul,
Îmi spune el.
- Nu-i nimic, glumesc eu,
Fac rocada sentimentelor.
În spatele meu soţia, copiii,
Soarele, luna şi ceilalţi chibiţi
Tremură pentru orice mişcare a mea.


Un comentariu:

Gabi spunea...

Era nevoie si de putina poezie. Ma bucur, desi cred ca nu e intamplator, ca ai revenit la una din pasiunile tale :POEZIA! Astept si o creatie proprie.

cauta

rezultate