sâmbătă, octombrie 20, 2012

Despre zvonări, şi nobila îndeletnicire a zvonăritului


Motto: proverb românesc ”cine sapă groapa altuia, departe ajunge

Zvonăritul, îndeletnicire veche pe meleagurile patriei, datând tocmai de pe vremea când debuta cea mai veche meserie din lume; motiv pentru care cei care o practică mai pot fi numiţi curve. De-a lungul istorie această nobilă îndeletnicire a capătat nuanţe din cele mai fine. Domnul William Shakespeare îl descoperă pe Iago drept un mare profesionist al acestei arte, omorînd doi îndrăgostiţi cu o batistă. În epoca noastră această îndeletnicire este practicată foarte des la servici chiar dacă nu se regăseşte în fişa postului şi nu este plătită aşa cum s-ar cuveni. Unii răutăcioşi au asociat-o cu o reptilă care s-ar băga prin toate ascunzişurile şi ar învenina cele mai nebănuite locuri ale minţii umane. Astfel zvonăritul ia culoarea verde a şopârlitului şi are rolul de a învrăjbi colegii între ei sau de a schimba simpatiile şefului în antipatii. Această îndeletnicire a fost în detaliu descrisă de omul de ştiinţa Toma Caragiu care descria şopârla comunistă de birou. 


Despre ce nu s-a vorbit încă, e zvonăritul instituţionalizat, prevăzut în fişa postului şi foarte bine plătit. Această îndeletnicire s-a întins pe tot cuprinsul blocului roşu comunist vreo sută de ani, pe la noi prin patrie s-a dezvoltat sub numele de securitate după cel de-al doilea război mondial. Zvonăritul avea roluri nobile: de a discredita, de a pune în lumină proastă, de a dezinforma, de a teroriza etc. Oamenii care primeau bani pentru a mănca un astfel de căcat, se numeau popular turnători sau, după Cezar Ivănescu, pupcurişti. Ei aveau rolul de a spune domnilor securişti despre ce mai discută prietenii lor, rudele lor, colegii de muncă adică duşmanii poporului. Cei turnaţi puteau primi vizita securităţii, de cele mai multe ori după miezul noptii, pentru discuţii amănunţite cetăţenii patrieii erau invitaţi în beciurile securităţii unde erau trataţi cum se cuvenea, cu multă teroare.
După căderea comunismului acei pupcurişti au rămas fără servici, şi cum nu erau primiţi la forţele de muncă s-au privatizat şi au început să toarne pe ici şi colo în funcţie de ce li se oferea. Alţii se mai ocupă cu zvonăritul pur şi simplu dintr-un hobbi şi evident ca putere a obişnuinţei.
Toate bune şi frumoase, soarele străluceşte, oamenii zvonesc. De ce te-ar interesa pe tine cetăţean nezvonăr toate astea?! Nu mai e securitate de care să mă tem, informatorii au fost daţi pe mâna cenesasului... Totuşi când mă întâlnesc cu amicii prin târg îmi povestesc o grămadă de chestii despre mine. Câteodată mă simt flatat şi le mulţumesc pe această cale zvonărilor, pentru părerea grozavă pe care au despre mine şi îi rog pe această cale să-mi trimită în scris, evident sub forma anonimatului, despre toate cele ce le-am făcut în ultima perioadă, pentru a fi pus şi eu la punct cu propria-mi viaţă. Poate am de gând să-mi scriu memoriile şi nu am toate datele. Sau poate scrieţi dumneavoastră o carte care să-mi cuprindă biografia.

9 comentarii:

Anonim spunea...

Din pacate unii au ridicat la rang de cinste zvonaritul. Unde mai pui ca asa reusesc sa se mentina in functii si sa detina puterea.

Anonim spunea...

de zvonul ca se schimba vicele ce spui?circula un zvon

Catalin Condrea spunea...

Gura lumii e slobodă, e de bine că circulă zvonuri, miroase a libertate, dacă are niţică aromă de civilizaţiune e tocmai ok. Asta ne zice nouă constituaţiunea. Dacă are doar aromă de nimicnicie, e grav. Suntem doar niste proşti cu veleităţi democratice. Sper să nu vă fi înşelat aşteptările, vă mulţumesc de interpelare.

Anonim spunea...

Sa fie doar "lucrarea" foarte buna a svonarilor sau fara foc nu iese fum?

Catalin Condrea spunea...

Domnule anonim, lucrările sunt doar lucrări. Nu pot fi catalogate ca fiind bune dacă prin definiţie sunt rele. Dumneata, bag eu seamă, eşti pus să provoci niţel. Nu spui ce că-i simţi gustul zilnic. De altfel, cel ce spune tâmpenii la colţuri ca să aibă o mângâiere din partea stăpânului nu e nici măcar căţel, e atceva. Ai putea defini şi dumneata.

Anonim spunea...

Cred ca te-ai cam aprins. Despre zvonul cu pricina am auzit si eu si din cate stiu, au auzit si altii.

Alina spunea...

"Zvonării" există şi acum şi o duc bine... Pentru unii e ocupaţia de bază şi... culmea! dispun de o imaginaţie foarte bogată. Mai bine s-ar apuca de scris literatură fantasy.
Vorba ta: "gura lumii slobodă" şi, adaug eu, n-o poţi astupa. Există o dorinţă nestăvilită de a spune vrute şi nevrute despre cutare persoană/persoane iar între "zvonări" (cum îi numeşti tu)se naşte concurenţa: care ştie sau inventează mai multe.
De-ar fi să ţinem socoteală la tot ce se spune despre persoana noastră şi să ne potrivim gurii lumii, nu ne-am mai trăi viaţa. Aşa că... facem apel la versurile lui Eminescu:
"Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ţine toate minte
Si ar sta să le asculte?...
Tu aşază-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine"[...]

nu spunea...

Sint cel mai in masura,care poate comenta ,sopirlitul,..un vechi si strabun obicei ,venit de la daci ,ca daca nu erau sopirliti,nu eram noi ,azi romani.Sopirlitul,este un obicei trascedental,venit din negura timpului,o mincarime dintre cei ce sint si cei ce vor sa fie...la putere!Le doresc la toti ,..sopirlitie bogata,si sper ca multimea pune ..botul!..Asa sintem manipulati,,nu vine de la mina...ci de la...de la...p...mina!

nu spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.

cauta

rezultate